 |
Până la 13 ani, am jucat fotbal pe plajă. Nu știu să bat o lovitură liberă și nici ce înseamnă să dai o pasă de gol. Și, totuși, am câștigat un campionat mondial.
Mi-am petrecut copilăria pe stradă, dar nu pentru că nu aveam familie sau casă, ci pentru că era unica modalitate de a face sport și de a-mi face prieteni.
Toți eram afară, jucam fotbal și ne distram. Nu aveam altceva, dar nu conta. Visam că, într-o zi, voi deveni fotbalist profesionist.
San Siro era departe, dar erau suficiente o minge și două cutii de tablă, furate de la pescari, pentru porți, ca să ne simțim ca pe San Siro, Wembley, Maracana sau Bombonera. Visele trebuie să le urmezi, pentru că se pot îndeplini.
Fotbalul mi-a dat mai multe decât i-am oferit eu. M-a făcut bogat, m-a făcut bărbat. Când ți se întâmplă ceea ce am pățit eu, cu moartea surorii mele, e greu de tot, dar ajungi să înduri totul.
Îmi fac meseria cu mare pasiune și știu că nu-mi permit să o las mai moale, trebuie să o respect întru totul. Și de asta, de multe ori, mă enervez. De la jucători vreau să văd același respect.
E obositor să joci? Poate fi, dar este o oboseală la nivel mental. Muncile grele sunt altele. Trăim într-o perioadă în care unii oameni nu au ce pune pe masă. Așa că nu-mi spuneți că e obositor să antrenezi sau să joci. Vin din sudul Italiei, încercați să vedeți cum e. Apoi veți înțelege ce înseamnă să fii obosit.
Obosești când ești zugrav, când muncești pământul sau când mergi la fabrică. Obosești când te întorci acasă preocupat de taxele care trebuie plătite, obosești când cauți soluții pentru a nu rămâne fără bani până la finalul lunii. Asta e obositor și, mulțumesc lui Dumnezeu, eu nu am probleme de genul ăsta.
Nu vreau să mai aud întrebări de genul dacă eu am obosit sau vreun jucător e obosit. E o lipsă de respect față de cei care luptă în fiecare zi pentru a merge mai departe. Așa că n-ar trebui să ne plângem că fotbalul este din ce în ce mai puțin urmărit.
Gennaro Gattuso
Comentarii
Trimiteți un comentariu