Open. O autobiografie, de Andre Agassi

In ultimii 2 ani, tenisul romanesc a cunoscut o ascensiune care atrage multe comentarii pozitive. Simona Halep este varful de lance al tenisului romanesc pentru ca nu avem pe altcineva care sa ramana in Top 10 WTA ani la rand, sa castige un Turneu de Mare Slem ca cel din Paris de anul trecut sau sa ajunga cu echipa Nationala de tenis pana in semifinale la Fed Cup. In competitia pe echipe, Halep bate orice adversara si Romania conduce mai mereu cu 2-0. Pacat ca nu avem a doua racheta foarte buna alaturi de Halep pentru ca am castiga Fed Cup la pas.

Ca sa fac o trecere lina catre "Open. O autobiografie" de Andre Agassi trebuie sa va marturisesc ca am primit aceasta carte de ziua mea. Dupa ce am citit-o mi-a ramas intiparit in minte ce zicea Aggasi: tenisul este un sport in care cel care il practica pare un nebun care vorbeste singur, care isi pune intrebari si care tot el isi raspunde, care scoate sunete ciudate si care se remonteaza sau se demotiveaza cu cea mai mare viteza intalnita vreodata in lumea sportului de performanta. Printre alte carti online despre tenis mai puteti gasi volume traduse in limba romana despre Nadal, Sampras, Justine Henin sau Steffi.

Daca la fotbal poate ai o zi proasta si nu esti in forma, iar ceilalti sunt motivati, echipa ta poate castiga meciul. La tenis este o alta poveste. Tu esti cel mai bun prieten al tau, dar si cel mai mare dusman. Am vazut meciuri unde un jucator conducea cu 6-4 si 5-1 si avea minge de meci si dupa ce adversarul castiga acel punct, va castiga si urmatoarele 7 puncte, apoi setul 2 si la final meciul. Tenisul este unul dintre cele mai grele sporturi in opinia mea pentru ca totul depinde de tine. Poti sa ceri interventia antrenorului in pauza, dar daca in mintea crezi ca meciul este pierdut, asya e sfarsitul turneului in cazul tau.

Daca iti place tenisul, cartea "Open. O autobiografie" de Agassi nu trebuie trecuta cu vederea. Si ca sa intelegi ce trecea prin mintea acestui mare jucator o sa inchei cu un citat din cartea lui:

„Sfârşitul”: „Sunt un om relativ tânăr. Treizeci şi şase de ani. Dar mă trezesc ca şi cum aş avea nouăzeci şi şase. După trei decenii de sprinturi, opriri bruşte, sărituri înalte şi aterizări brutale, corpul meu nu mai pare să fie corpul meu, mai ales dimineaţa. În consecinţă, mintea mea nu mai pare să fie mintea mea. Când deschid ochii sunt un străin pentru mine însumi şi încă odată, deşi acesta nu e un lucru nou, e mai pronunţat dimineaţa. (…) Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Trăiesc din tenis, deşi urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată şi secretă, şi totdeauna l-am urât.”