Scrisoare deschisă către Marius Lăcătuș: Mi-ai fost zeu și vis frumos! Te-am pus icoană pe perete în zilele mele de imaturitate și multe decenii mai apoi! Te-am purtat în gând săptămînal de luni pînă vineri și la tarif de ore suplimentare, plătite dublu, în toate week-endurile corespunzătoare.
Mi-am abandonat familia și am lăsat în priză aspiratorul în fiecare sfîrșit de săptămînă atunci cînd tu, dragă Marius, urcai pe scenă...
M-am contrazis și certat războinic în numele tău cu toți prietenii și cunoscuții/necunoscuții cu sînge ne-roș/albastru. Credeam în tine comparabil cu alte credințe nespuse și nemărturisite. Nu regret nimic. Am primit atît de multe daruri minunate și trufașe cu semnătura ta: toate umilințele trăite de dușmanul din Ștefan cel Mare erau și războaiele mele cistigate. Am învățat, și nu exagerez deloc, să fiu un învingător de la toți colegii tăi din generația 86. Si de la tine în mod special.
Îmi amintesc și acum bară porții de pe Estadio Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla, care mai tremură și azi, în mintea mea. In încercarea ei nereușită de a se opune spiritului de învingător al lui Marius Lăcătuș. De aici, de la înălțimea abisală a dragostei mele pătimașe pentru tine pornesc în a recunoaște imposibilitatea mea de a înțelege. De a TE înțelege! Ce cauți tocmai tu dragă Marius ca vîrf de lance în acest război dintre trecutul și prezentul aceluiași EU? Cum pot eu să aleg între tine și Duckadam?
Scrisoarea este scrisă de Dan Liviu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu